Astăzi, România urmeaza conștiincios obiectivele proiectului “pro și contra Băsescu”. Vrem, nu vrem, suntem toți aliniați vitejește într-o tabără ori alta, așteptând cu sufletul la gură instrucțiuni care să ne lumineze votul sau ne-votul de duminică. In Romania, în vara lui 2012, “Proiectul Băsescu” face și desface totul. Nu e nevoie ca noi, cei din trupa să pricepem ceva din tot ce se întâmplă. Nimeni nu ascultă pe nimeni, toți vorbesc și se vorbesc.
Am încercat ieri sa port o discuție echilibrată cu unul dintre asa-zișii intelectuali anti-Basescu pe marginea celebrei de acum epistole către Uniunea Europeană. Am început și am sfarșit pe poziții diferite: el, de partea argumentelor care l-au convins sa semneze, eu susținând dezamagirea față de un grup atât de numeros de minți inteligente care acceptă să fie utilizate în acest razboi fratricid. Astfel, eu a trebuit să aflu că există două categorii de intelectuali romani: cei care sunt și cei care nu sunt sclavii lui Popeye. A mai fost vehiculat și argumentul necesității: scrisoarea cu pricina se vrea o informare non-partizană a Europei asupra sforăriilor politice dâmbovițene.
In ceea ce mă privește, am susținut și susțin faptul că judecarea caracterului partizan sau nu aparține destinatarilor scrisorii și, fiind vorba de o scrisoare deschisă, cititorilor. De aceea, sintagma prezentă în conținutul scrisorii “un punct de vedere non-partizan” mi se pare cel puțin o stângăcie de formă, dacă nu un pumn în gură pe care scrie: nu aveți nevoie să mai gândiți cu capul vostru, ci trebuie să ne urmați pentru că noi suntem calea și lumina și adevărul a ceea ce se întâmplă azi în Romania. Și culmea e: chiar sunt urmați, din țară cel puțin, dovadă numarul tot mai mare de semnatari. In al doilea rând, nu înțeleg de ce atâtea capete inteligente, în loc să adopte o poziție, cred eu, unilaterală, nu s-au gândit mai curâ
