Până la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu au mai rămas câteva zile. Până atunci, PDL-ul, sateliţii din partiduleţe inventate peste noapte şi din diversele comitete şi comiţii, plus coloneii din presa aferentă - pe de o parte, iar pe de alta USL-ul cu "tonomatele" din solda Antenei 3 vor trage ultimele cartuşe pentru a ne convinge ba că preşedintele suspendat merită reînălţat în funcţie, ba că trebuie înlăturat din fruntea ţării.

În ce mă priveşte, am convingerea că niciunul dintre românii care şi-au format în ultimii ani o părere proprie nu şi-o va schimba, oricare ar fi ea. Nu cred, bunăoară, că un cetăţean umilit de Băsescu îl va "reevalua" şi îi va sprijini ambiţia de a rămâne în capul unei Românii care, dacă ar fi să ne luăm după vocea străzii, pare să nu-l mai dorească. Nu cred, de asemenea, că aceia ferm convinşi că România rămâne în Europa numai cu Băsescu şi implicit că fără el intrăm în Federaţia Rusă vor vota pentru îndepărtarea lui de butoanele puterii absolute. Propaganda, aşadar, nu mai contează.

Ceea ce contează, în schimb, este dacă oamenii vor merge la vot sau nu. Dacă vor investi 10 minute din răgazul lor duminical pentru a intra în orice secţie de votare ca să spună DA sau NU şi să-şi decidă, astfel, următorii ani.

Nu mai e pentru nimeni un secret că PDL, deşi se pretinde depozitarul (unic) al valorilor democraţiei, se chinuie ca duminică să ţină românii în case, la fel cum patru ani şi-a ţinut parlamentarii legaţi de scaune la moţiunile de cenzură. Sub pretextul că prin participarea la referendum cetăţenii ar legitima un puci, PDL-iştii fug, de fapt, de electorat. Dar ce puci este o acţiune avizată de Curtea Constituţională, care a decis că suspendarea lui Băsescu e perfect legală? Ce lovitură de stat este aceea care îl trimite pe preşedinte nu în faţa plutonului de execuţie, ci a poporului? Căci nu Parlamentul, n