Constat ca Traian Basescu si sustinatorii sai s-au intors fara pic de jena la sloganurile cu care si-au inceput campania electorala - "o lovitura de stat" si boicotul ca forma de manifestare a spiritului civic drept! Pai oare care sa fie o atitudine mai democratica, din start - incurajarea exprimarii votului, conditia elementara a oricarei democratii, ori inhibarea acestui drept si transformarea lui intr-o fuga de responsabilitate?

Dar dincolo chiar si de aceasta intrebare candida, marea problema a "loviturii de stat" cu care Traian Basescu sta de dimineata pana seara in gura este ca niciodata, nicaieri in lumea larga, o lovitura de stat - sub orice forma am considera-o: militara, parlamentara sau de palat - nu a fost asistata de popor, nu a stat la mana poporului si nu a depins vreo clipa de decizia natiunii in sine, asa cum se intampla in cazul celei atat de stigmatizata si blamata de la noi. Cine nu intelege acest lucru elementar, extrem de simplu si precis, ori nu mai poate fi prezumat cu buna credinta, ori trebuie sa fie suspectat de o precara inzestrare.

Niciunde, dar absolut nicaieri in istoria omenirii nu a existat un singur caz de lovitura de stat care sa fi fost supusa unui referendum national. Si nu a existat pentru ca asa ceva nu are cum sa mai fie denumit "lovitura de stat", din moment ce poporul decide asupra legitimitatii fenomenului. De la Revolutia Franceza, care a pus bazele democratiei moderne tocmai prin manifestarea vointei poporului, si pana astazi, atunci cand poporul este chemat sa isi decida soarta se cheama ca nu exista actiune mai legitima pe lume.

Retineti, legitima si nu legala. Ori in aceasta minora diferenta lingvistica se ascunde uriasa diferenta de natura dintre cele doua caracteristici ale actiunii USL. Ea poate sa aiba o problema sau mai multe de legalitate, insa legitimitatea actiunii va fi hotar