- Editorial - nr. 144 / 26 Iulie, 2012 Nu soarta lui Basescu, Crin si Ponta trebuie sa o deplangem, ci destinul propriei noastre democratii nascute cu forcepsul si apoi facuta ferfenita, pana la compromiterea totala de catre actorii actualei clase politice, care, incapabila de lucruri mari, si-a ridicat poalele in vazul Europei si al lumii intregi, starnind consternatie. Situatia limita pe care o traversam la cote maxime este urmarea fireasca a sirului de siluiri si violuri la care a fost supusa democratia romaneasca inca din zorii aparitiei acesteia pe meleagurile mioritice, de catre o suita de gasti de aventurieri care au considerat momentul din decembrie 1989 o oportunitate unica pentru a-si imparti puterea si pentru a se imbogati din sustrageri, cum nimeni nu si-a permis acest lucru pe intregul glob. Refuzam sa credem ca romanii sunt niste rudimentari, nedeprinsi cu regulile democratiei, ci mai degraba putem invoca nesansa noastra de a nu da, in aceasta perioada critica de dupa inlaturarea dictaturii, de cateva minti luminate si pline de patriotism si dragoste de popor care sa taie pofta acestor tembeli de a se juca de-a guvernarea si de a-si face mendrele pe seama unei natiuni care ar merita din plin un alt destin. Mergand insa cu incredere pe mana lor si nesanctionandu-le derapajele la timp, am ajuns in aceasta situatie catastrofala si cu totul nefireasca, de a pune carul inaintea boilor, adica sa lasam economia, cea care asigura oricarei societati existenta, la o parte si sa transformam politica, mai degraba galceava dintre gastile care isi disputa puterea, in prioritatea numarul unu a natiunii. Intreaga presa scrisa sau vorbita, televiziunea in mod coplesitor, inclusiv noi, nu facem de atata vreme altceva decat sa prezentam, sa descriem cu lux de amanunte, sa comentam trivialitatile pe care si le-au spus unii altora in aceasta campanie, uitand ca, in fapt, e