Georgeta Mitrea, psiholog, e stabilită în Franţa de mai bine de 13 ani, unde a s-a specializat în domeniul adopţiilor. Georgeta Mitrea lucrează de altfel de opt ani în acest domeniu pe care l-a aprofundat într-o lucrare de doctorat.
Specialista a răspuns mai multor întrebări puse de colegul nostru Matei Vişniec, prima dintre ele referitoare la modul în care
s-a dezvoltat domeniul adopţiilor în Franţa.
Rep: Ca psiholog, v-ati specializat in domeniul adoptiei, în care lucraţi de 8 ani, pe care l-aţi aprofundat printr-o teza de doctorat. Ce reţineţi ca dominante din modul cum s-a dezvoltat acest domeniu in Franta ?
G.M.: Am fost surprinsă să constat că in general, intreaga practica institutionala, medicala, si de actiune sociala, este impregnata de psihanaliza, ceea ce pentru acei dintre noi care ne ocupam de chestiunea filiatiei, a parentalitatii, este un mare avantaj, caci lectura psihanalitica ne este indispensabila. In fond, ce este adoptia din punct de vedere psihanalitic? Trilogia lui Sofocle, care il are ca erou pe Oedip, copil abandonat si apoi adoptat, este o metafora exprimand tendinta fiecaruia din noi de a dedubla imagourile parentale, de a oscila din punct de vedere imaginar intre un cuplu de parinti buni si unul de parinti rai.
Rep: Ne puteţi da un exemplu sau doua de influenta concreta a psihanalizei asupra acestei practicii?
GM: Inca din etapa de evaluare a candidatilor la adoptie, se lucreaza cu notiunea de “apres-coup”, în traducere, “efect retroactiv”, noţiune centrală în psihanaliza. Ea tine cont de caracteristica fiintei umane de a acorda trecutului ei o semnificatie legata mai degraba de trairea prezenta decat cu intamplarile din trecut.
Exemplul tipic in adoptie ar fi criza de adolescenta a copilului adoptat Adesea ea este turbulenta, chiar daca copilul nu a avut un trecut pre
