21.000 de jurnalişti, dublu faţă de Beijing, au invadat Londra. Organizarea lasă de dorit
Între 108 şi 180 de lire sterline trebuie să plătească un jurnalist pentru a-şi cumpăra un card de internet
Parcul Olimpic e de dimnensiulile unui oraş ca Urziceni
La ediţia din Beijing, autorităţile n-a spus-o explicit, dar le-au comunicat subtil localnicilor că în timpul desfăşurării JO ar fi mai bine să-şi viziteze mătuşa de la ţară. Arta de convingere a băieţilor cu epoleţi a funcţionat sau mai bine spus sugestia-ordin a avut rolul de a le împacheta val-vârtej bagajele chinezilor. Aşa s-a ajuns ca Beijingul să renunţe temporar la eticheta de aglomerare urbană şi să îmbrace fracul de gazdă perfectă. Traficul s-a fluidizat, voluntarilor li s-a inoculat idea că şi comunicarea non-verbală poate îndruma un turist sau un ziarist rătăcit, iar totul a mers strună. Şi la MPC-ul mare cât Casa Presei!
Patru ani mai târziu, Londra. Oraşul care exercită o atracţie magnetică asupra asiaticilor, nu numai asupra europenilor. Un fel de Mecca pentru orice pasionat de călătorii. Iar dacă în reportajul alăturat aţi descoperit furnicarul de pe străzi, în câteva rânduri veţi pătrunde prin efracţie în Parcul Olimpic. Prin efracţie pentru că "armatiştii" în salopetă de camuflaj v-ar face şi bilet de trimitere la Spitalul din Lahovari numai să vă împiedice să trageţi cu ochiul peste gard. Dar securitatea primează, aşa e!
Centrul de presă, împărţit în două
O intrare în Parcul Olimpic, complex de dimensiunile oraşului Urziceni (cu mai multe semafoare însă), v-ar costa o trecere printr-un filtru asemănător celui din aeroporturi. Dacă aveţi o cameră video cu un microfon proeminent s-ar putea să fie confundat de razele X cu un cuţit! Doar că după un monolog cu băieţii-android de la poartă, cheful de viaţă vă vine odată cu trecerea prin