Revenirea la un mandat al presedintelui de patru ani este mai importanta, in ecuatia modificarii Constitutiei, decat reducerea numarului de parlamentari.    Traian Basescu are doar partial dreptate cand arunca vina pentru pierderea increderii electoratului in ograda mogulilor puscariabili, detinatori de trusturi media. Sigur, atacurile mizerabile marca Antena 3 sau Romania TV au furat procente bune din simpatia pentru fostul marinar, dar, sa nu uitam, Basescu s-a batut cu presa si in 2009 si a castigat. In fapt, propaganda "ciutacilor" si "dragotestilor" ar fi ramas la fel de sterila daca nu ar fi gasit un pamant fertil in asteptarile electoratului. Cunosc destui amici care, fara sa urmareasca Antenele, au imprumutat voluntar lozincile cu "flota" si "casa din Mihaileanu". Nu dau doi bani pe veridicitatea lor, dar li se pare ca suna bine. Le utilizeaza ritualic, ca pe niste incantatii menite sa le mentina vie antipatia fata de Traian Basescu. Exceptand un nucleu isterizat, usor de neutralizat electoral, majoritatea "procurorilor" lui Basescu isi extrag agresivitatea din plictiseala, lehamite si oboseala. Antipatia fata de presedintele suspendat e mai mult un sentiment casnic, un refuz al rutinei, si mai putin rezultatul unui crez politic. Nu se intampla doar la noi. Opt ani cu acelasi sef de stat s-au dovedit prea multi si pentru cetatenii unor state cu democratii consolidate. La finalul celui de-al doilea mandat, increderea americanilor in George W. Bush se invartea in jurul a 20 de procente si doar ceva mai mult de jumatate dintre republicani il mai "inghiteau". La incheierea celor zece ani de mandat ai lui Jacques Chirac, francezii isi faceau cruce si nu le venea sa creada ca au scapat. Dupa doi ani de la finalul mandatelor, atat Bush Jr., cat si Jacques Chirac, ultimul, in ciuda problemelor cu justitia, au cunoscut a crestere vertiginoasa a simpatiei populare, dep