I-am văzut şi pe unii şi pe alţii. Ziua 1: Mai întâi i-am întâlnit pe tinerii neburtoşi, plini de energie, cu idei năstruşnice şi pancarte dintre cele mai diverse, frumos colorate, curios de mici, adesea cu inscripţii greu de înţeles pentru bunicii din rândul doi.

Ziua 2: I-am văzut şi pe ceilalţi, a doua zi. Energici şi ei. Paranteză: S-a învineţit piaţa Ieşilor când a venit Paşcaniul, mi s-au umplut nările de miros greu, nu miros de ţăran adevărat venit din fundul Moldovei la miting, ci de „ober" tatuat, transpirat, ras în cap, bătăuş şi ... „rânjitor" privind la dorsalul „doamnei".

Am crezut că prima experienţă a fost cea mai îngrozitoare. Să fii tu martor la atâta buluceală, atâta furie, atâta înverşunare nefalsificată...Am crezut că asta e tot! Dar n-a fost aşa! Am trăit şi experienţa cu numărul doi când, bunici, altminteri respectabili, te luau de-o aripă şi te înlăturau cu „Dă-te fă, ce dacă eşti de la presă! Io cum fac poză cu tilifonu?!".

A fost drăguţ să vezi cum golani, care fluieră mârlăneşte pe stradă, se luptă corp la corp pentru un amărât de tricou: „Vreu şi io! Vreu şi io!". Şi-odată mi s-a întunecat orizontul şi mi-am zis: „Eu ce caut aici?!".

Întâmplare: După ei a rămas o sticlă cu un lichid incolor. Colegul meu se înfige să bea, crezând că-i apa noastră adusă de la Brăila. Îl văd cum se schimonoseşte şi scuipă scârbit: „E palincă", zice. „Pardon- zic- e rachiu, că doar suntem în Moldova. Las-o jos câ-ţi iei bătaie dacă te prind ăştia că le bei antigelul". Şi aşa a făcut. Ne-am tirat cu ochii goi, privind la fântânile arteziene din centrul Iaşiului în care, cu nebunească furie, se spăla Cezar, personajul acela bărbos care a descoperit, mai ieri, ia şi iţarii româneşti.

Mi-am amintit că l-am văzut şi la Brăila pe tipul spilcuit pe care „bunicii respectabili" voiau să-l pozeze acum cu zoom. Mi-am amintit că mirosea aşa tare