Jonathan Steinberg, Bismarck, o viaţă

ediţie îngrijită şi prefaţă în limba română de George Cristian Maior,

Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012

Că ar trebui să fim, cu toţii, mai temperaţi, atunci când pronunţăm cuvântul personalitate, asta deja s-ar subsuma truismelor, dacă nu ar rămâne una dintre cele mai periculoase forme de derapaj retoric, cu inevitabile consecinţe sociale.

Cine vorbeşte cu dezinvoltură de oameni decisivi şi de evenimente istorice capitale are, probabil, probleme cu perceperea adecvată a scalei valorice stabilite printr-o simplă consultare a unui tratat despre cei care au lăsat moşteniri relevante. Or, Otto von Bismarck s-a numărat printre cei care au marcat destinul multor state europene şi, în comparaţie cu el, spre pildă, elansările unor compatrioţi care vor să ne convingă de faptul că avem, printre noi, genii politice, au aspectul unor recunoaşteri a flagrantei ignoranţe în materie de istorie. O carte impunătoare (şi instructivă, din perspectiva notelor anterioare) despre o statură nu mai puţin impresionantă apare acum în traducere românească - Bismarck, o viaţă (ediţie îngrijită şi prefaţă în limba română de George Cristian Maior, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012), biograf fiind Jonathan Steinberg, reputat Walter H. Annenberg Professor of Modern European History at the University of Pennsylvania şi Emeritus Fellow, Trinity Hall, Cambridge.

Aunci când a apărut, anul trecut, la Oxford University Press, cartea de 592 de pagini a stârnit comentarii dintre cele mai elogioase, devenind rapid un best-seller. Cititorul român are acum ocazia de a cunoaşte tipul de energie dezlănţuită care a mesmerizat şi redesenat o hartă europeană moştenită, în principiu, de la Napoleon, Metternich şi Frederick cel Mare. Prefaţatorul, el însuşi angrenat în manierele imbricate şi, nu rareori, stocastice ale atribuţii