Iulie 1991. Boris Elţîn, cel dintîi preşedinte din istoria noii Federaţii ruse, depunea jurămîntul în noua funcţie. La început adept al politicii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov, politicianul ajunsese acum să se opună liderului sovietic de la Kremlin. După entuziasmul ulterior respingerii loviturii de stat din luna următoare, fostul nomenclaturist a purces la efectuarea de reforme, pentru transformarea economiei socialiste de comandă centralizată a Rusiei într-o economie de piaţă. A implementat terapia de şoc, a liberalizat preţurile şi a venit cu mai multe programe de privatizare. Rezultatul a fost că mare parte a averii naţionale a ajuns în mîna cîtorva oligarhi. În cei opt ani cît a durat era Elţîn, ţara a fost măcinată de corupţie, inflaţie, a intrat în colaps economic şi au apărut uriaşe probleme economice şi sociale. Unul dintre cei care au pornit la drum alături de el, vice-preşedintele Alexander Ruţkoi, a denunţat reformele ca fiind „un genocid economic”. Elţîn a predat puterea premierului Vladimir Putin, la sfîrşitul lui 1999.

Tot în acea lună, trupele speciale sovietice din Riga interveneau în forţă la unul din noile posturi de graniţă înfiinţate de recent proclamata republică Lituania. Incidentul se producea undeva, în estul ţării, la frontiera cu Belarus, în localitatea Medininkai. Se pare că atacul a avut loc la ora 4 dimineaţa, deoarece atunci s-a oprit ceasul uneia dintre victime. Şapte ofiţeri lituanieni, neînarmaţi, au fost culcaţi la pămînt şi împuşcaţi în ceafă. Un al optulea a supravieţuit, însă cu grave sechele cerebrale. Evenimentul a avut loc în timpul vizitei de două zile pe care preşedintele Statelor Unite, George Bush Sr. o efectua la Moscova. Deşi a menţionat cele întîmplate, în cadrul uneia dintre conferinţele de presă, înaltul oficial american a aplanat conflictul, în parte şi pentru a-l proteja pe liderul sovietic Gorbaci