Gara monument istoric Iţcani, o ruină inclusă încă în traficul feroviar şi în care ajung zilnic destul de mulţi călători, se apropie de faza de dezintegrare. Dacă peisajul dezolant cu multă mizerie, geamuri sparte şi pereţi mâzgăliţi este deja o obişnuită, mai nou acoperişul de deasupra peronului dă îngrijorătoare şi vizibile semne că ar putea ceda. Există două zone critice, una mai veche, în partea de peron dinspre Dărmăneşti, şi una care a apărut ulterior, în partea centrală a peronului. Personalul CFR a apelat la o soluţie temporară, susţinând acoperişul cu bârne şi avertizând oamenii asupra pericolului prin îngrădirea accesului în una din zonele critice. Cert este că o furtună mai puternică ar putea duce uşor la prăbuşirea acoperişului, eventual, în cel mai sumbru scenariu, în capul oamenilor.

Nostalgii, nemulţumiri şi impresiile unei femei ajunse prima dată la Gara Iţcani

Sub aspectul mai dezolant de la zi la zi, Gara Iţcani (Suceava Nord) continuă să fie o staţie CFR deschisă. Inclusiv trenuri de rang superior care circulă spre Capitală sau spre Litoral pleacă din Suceava Nord, iar o parte a călătorilor urcă sau coboară din garnituri în această gară.

Mulţi dintre oameni par deja resemnaţi cu gândul că gara monument istoric este o ruină şi au cel mult nostalgii.

Vanda Bolovici, o femeie în vârstă aflată ieri pe peron, ne-a declarat: „Tot cade pe aici, păcat, mare păcat. Ce de trenuri erau aici odată, iar acum nu mai este nimic, e totul pustiu”.

Vasile Colibă, care se pregătea de o călătorie cu trenul regio Suceava Nord – Iaşi se întreba cum de nimeni de la CFR nu are ochi pentru această clădire: „E ca în epoca de piatră. Aşa ceva ar trebui întreţinut, e mare păcat de gara asta, e multă istorie. Îşi bat joc de ea, nimeni nu vede... au orbul găinilor”.

Am găsit-o ieri în Gara Iţcani şi pe Elisabeta Tabarcea, o femeie din