Jan H. Mysjkin (născut la 16 noiembrie 1955, la Bruxelles) este poet şi traducător, cu o activitate apreciată şi premiată în spaţiul limbii olandeze şi al limbii franceze. În ultimii ani, Jan H. Mysjkin s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai importanţi şi mai activi traducători din literatura română, pendulând, literar şi locativ, între Amsterdam, Paris şi Bucureşti.
- Stimate Jan H. Mysjkin, sunteţi poet. Aţi publicat şapte (dacă am socotit bine) volume proprii în olandeză şi în franceză. Cum de găsiţi resursele de generozitate pentru a şi traduce din poezia altor confraţi?
- Cele şapte volume au fost scrise într-un interval de treizeci şi cinci de ani, ceea ce, pe unitate de timp, deja nu mai înseamnă ceva exagerat! Întrebarea voastră îmi aminteşte de ultima discuţie pe care am purtat-o cu regretatul meu prieten, Constantin Virgil Bănescu. La un an după ce îşi publicase cel de-al treilea volum - într-un spaţiu de şase ani - era complet descurajat pentru că, în opinia lui, nu scria suficient de multe poeme. Şi-atunci i-am zis: "Să presupunem că scrii un poem pe lună; e mult? Nu, s-ar putea chiar considera că eşti un puturos. Dacă vei scrie timp de un an în ritmul ăsta, vei strânge douăsprezece poeme. E mult? Tot nu e. Ba chiar s-ar putea ca lumea din jurul tău să te acuze de lene incorigibilă. Continui să scrii preţ de cinci ani; vei avea şaizeci de poeme, ceea ce e o recoltă stimabilă. Să admitem că ai avea la dispoziţie jumătate de veac de luciditate şi că, în tot acest răgaz, ai continua să scrii un poem pe lună: vei avea 600 de poeme. Şase sute... Cu 570 mai mult decât s-ar cuveni!" Argumentul meu nu l-a convins. Virgil a vrut să trăiască în spiritul lui Orfeu, doar în spiritul lui Orfeu, şi asta l-a dus direct spre moarte. Fie-i ţărâna uşoară!
- Totuşi nu ne-aţi răspuns încă la întrebare: de unde aveţi energia de a traduce at