- Social - nr. 145 / 27 Iulie, 2012 S-a casatorit de foarte tanara, cand inca nu implinise varsta de 17 ani. Pe viitorul ei sot il stia inca de cand erau elevi la aceeasi scoala primara. El in clasa a patra, ea in a-ntaia, astfel ca adeseori se intampla sa faca parte din aceeasi ceata de joaca a copiilor din sat, iar mai tarziu sa joace impreuna in hora si sa cante in aceeasi formatie corala a bisericii ortodoxe. Apoi el, ca orice fecior zdravan la trup si sanatos la minte, a plecat in armata, iar cand si-a ispravit catania a cerut-o de nevasta pe frumoasa lui prietena din anii de scoala. In vara lui 1926 au facut nunta, la petrecere venind parintii, fratii si surorile, rudele, vecinii si fostii colegi de clasa si de joaca. Darul de nunta facut de saracutii lor parinti a constat dintr-o bucatica de pamant fertil, de la marginea satului, si dintr-o gradina pe care sa-si ridice propria lor casa si gospodarie. Potrivit obiceiului, statornicit in satele romanilor ardeleni, nasii de nunta religioasa aveau sa le fie cei vechi, de botez. Deci, doua perechi de soti, tarani din sat, vrednici si instariti gospodari. Ei le-au fagaduit, in auzul si in vazul nuntasilor, ca le vor oferi in dar doua viteluse de bivolita, precum si un car in care vor urca plugul cu corman de fier, rotilele si grapa. Fagaduielile vor fi onorate doar atunci cand tinerii soti se vor afla la casa si gospodaria lor! Asa ca s-au apucat de treaba, muncind pe branci alaturi de bunii lor parinti si frati, repede terminand o parte din constructia casei si a gospodariei. Si astfel nasii si-au onorat promisiunea facuta la nunta. In gand, sotii isi propusese sa aiba, in locul numit "Juler”, doua camere de locuit, bucatarie, pivnita si pridvor, iar in gospodarie: fantana cu apa buna de baut, grajd pentru vite, sura pentru paie si fan, cotete pentru porci si gaini, iar in fundul curtii, cuptor pentru coptul paini