Eu ma duc sa votez demiterea lui. E parerea mea sincera, neafiliata politic. Sunt anti-Basescu si atat. Legat de actuala putere, nu am deocamdata alta apreciere decat aceea ca imi ofera o mica sansa sa scap de el, asa cum l-am apreciat pe Basescu pentru ca mi-a oferit sansa sa scap de Nastase. Nu ma sperie in vreun fel revenirea lui Basescu la Cotroceni (am experienta in aceasta convietuire, omul cu pricina nu ma mai poate surprinde decat cu binele, ma astept la orice fel de rau de la el). Ma cutremura insa cum unii dintre concetatenii mei au confiscat si apara - mi se pare, cu toporul in mana - ideea lor de democratie, de intelectual, de inteligenta, de ratiune, de dreptate. Cu cateva zile in urma, am primit pe mail o Scrisoare catre Uniunea Europeana cu propunerea de a o semna. Recunosc, am avut intr-o prima faza rezerve. Asta pentru ca, in general, ma enerveaza petitiile, scrisorile de grup. Daca am ceva de spus, o fac de unul singur. Pe de alta parte, era acolo o atitudine care mi s-a parut corecta, o voce calma care ma reprezinta si prezinta o alta opinie decat cea pe care am tot auzit-o repetata isteric: „Lovitura de stat! Lovitura de stat!". In plus, cand mi-a venit in cap ce injuraturi o sa-mi iau pentru asta de la basisti, mi s-ar fi parut o lasitate sa nu o semnez, mi s-ar fi parut injust sa nu mi-o asum si sa nu semnalez public ca eu, poate chiar gresind, gandesc altfel decat sustinatorii lui Basescu. Nu m-am inselat deloc: abia postata scrisoarea pe Net, am inceput sa fiu numit in comment-uri, la gramada sau in mod direct, „parlit de scriitor", „jegos", „uslas imputit", „creier spalat de Antene" etc. Scriu aici nu ca sa ma dezic de Scrisoare..., ci, din contra, ca sa intaresc si sa nuantez niste lucruri legate dorinta mea de a nu-l mai vedea pe Basescu la Cotroceni. Poate ma insel cand cred ca, daca Basescu reprezinta singura garantie a democratiei si a j