Multdiputata chestiune a plagiatului din teza de doctorat a premierului Victor Ponta a marcat o premieră în viața publică românească: pentru prima dată un scandal politic la vîrf are drept instrument și suport mediul academic autohton. Din păcate, el nu va contribui la însănătoșirea acestuia din urmă, aşa cum ne dorim toţi cei care ne confruntăm an de an cu fenomenul respectiv. Şi asta din cauza politizării sale diversioniste, căci, sub masca eticii profesionale, cazul a fost instrumentat cu mijloace și mize politice. Să recapitulăm. La început a fost deconspirarea fraudei comise de Corina Dumitrescu, propusă pentru preluarea Ministerului Educației din nou-instalatul guvern USL și suspectată de intenții „restauraționiste“ după ce Traian Băsescu a lansat o serie de avertismente cu tîlc; a urmat devoalarea plagiatului grosier comis de înlocuitorul ei, Ioan Mang. Ambele devoalări au sancţionat deficienţe flagrante în politica de „cadre“ ministeriabile în domeniul învăţămîntului. Paralel, Grupul pentru Investigații Politice a contraatacat lovind cu descoperirea unui plagiat în teza de doctorat a procurorului-general Laura Codruța Kovesi. Iar după cîteva zile, prestigioasa revistă Nature a scos pe piață dovada plagiatului comis de premier în teza sa de doctorat în drept din 2003. N-a durat mult pînă cînd s-a aflat că în spatele acestei operaţiuni anunțate anticipativ şi insinuant de către preşedintele Traian Băsescu („Cînd ești doctor în drept... ești tare! Dottore!“) se afla consilierul prezidențial Daniel Funeriu, fost ministru însărcinat cu reforma Educației în cabinetul Boc. În plus – membru în comitetul de conducere al ICR-ului proaspăt amenințat cu decapitarea și cu trecerea în subordinea Senatului din cea a Președinției... Discursul aluziv al lui Traian Băsescu nu se referea însă doar la fraudele academice ale premierului, ci şi la cel care, cu bună ştiinţ