O serie de culte care păreau dispărute după triumful creştinismului în Europa renasc pe continentul nord-american, în haine noi.

Lumea precreştină a Europei antice era de o diversitate incredibilă. Pe de o parte, era lumea politeismului greco-roman. În zona Mediteranei, existau culte iniţiatice, precum cel al lui Mithra. Apoi, existau credinţele celţilor, dar şi vechii zei nordici, ai germanilor de acum două milenii. De asemenea, existau sisteme de credinţă mai puţin cunoscute azi, precum cel al dacilor. Pe tema religiei dacilor continuă şi azi polemica între partizanii monoteismului şi cei ai politeismului. Peste toate aceste sisteme de credinţă s-a adăugat stratul religiilor popoarelor migratoare din zorii Evului Mediu, însă, în final, creştinismul părea să se fi impus definitiv.

Desigur, au existat şi insule de mozaism ori islamul, care a triumfat în diferite perioade de timp în Spania, în Peninsula Balcanică ori în insulele Mediteranei. Însă, în ansamblu, mozaicul vechilor religii părea să fi sucombat definitiv în faţa creştinismului, indiferent că era vorba de cel latin, de cel bizantin ori de ramurile sale protestante, ca să fie enumerate doar principalele moduri în care s-a cristalizat credinţa în Isus, Mântuitorul. Desigur, au existat o serie de suprapuneri de credinţe şi de preluări ale unor tradiţii ancestrale, cum ar fi, în România, Sânzienele, unde rădăcinile precreştine sunt evidente. Însă cultele vechi au renăscut, în haine noi, pe continentul nord-american şi în Europa de Vest. Una dintre cele mai răspândite credinţe este cea în magia albă.

Carte de magie albă

Editura Nemira a publicat, în seria Mistica, un volum, "Magia albă", semnat de unul dintre adepţii acestei credinţe, Eric Pier Sperandio, în care sunt oferite date istorice despre acest fenomen, dar şi reţetare destinate practicanţilor acestei forme de spiritu