Mă deranjează deja, ca o migrenă acustico-vizuală, nevoia unor retarzi de a mă sălva. Pe mine şi pe naţiune. Bunăvoinţa lor financiară mă umileşte logic pe mine, ca cetăţean. Genul de indivizi care te ajută sufocându-te cu perna. Şuţi ascunşi în palate şi care îţi vând ziua de mâine pe banii cotizaţi azi. De la Nero sau Caligula până la Stalin, de la Hitler şi Hodja – Băsescul postbelic din Albania care a ordonat inventarea radioului cu o singură recepţie, cea oficială, a partidului-stat – şi Ceauşescu, toţi au dorit să ne vândă, ca nişte maeştrii ai iluzionismului, ziua de azi pentru un viitor luminos în posibila zi de mâine.

Pe aceaşi line s-a înscris timp de opt ani şi monarhul afumat Băsescu – rege, preşedinte, împărat, bulibaşă, Kaiser sau salam, sau ce-o fi fost el acolo la Cotroceni, în funcţie de cum se scula cand venea Udrea pe la el cu proiecte de dezvoltare.

Nimic nu s-a comparat, în ultimii douăzeci şi doi de ani, dar mai accentuat în anii 1990-1992 şi după 2004 pentru escrocii puterii, cu bucuria vânzării unor mărgele populist-verbale către nevinovaţi şi a utilizarii unei manipulări grosolane şi a unor promisiuni deşănţate în timp ce-şi transferau averile cetaţenilor şi ale statului în conturile proprii. Nimic nu contează şi nu a contat pentru aceşti aroganţi ai inculturii agresive. Veninul lor populist este instinctual şi se metamorfozează într-un artistic fapt al decesului bunastării şi bunului simţ pentru cei ce acceptă acest surogat al adevărului. Pentru că ceea ce ne vând, ca nişte infractori ai portmoneelor, actualele virgine suspendate ale puterii sunt doar nişte facturi de bordel unde fiecare matroană fostă guveramentală a banului ni-l transfoma în poşete şi tocuri roz de întrajutorare, ori în ban virtual pe care pompieristic spuneau ca îl vom primi în campaniile lor. Într-o ţară a curvelor asexuate, lipsită de fondul legisla