Aurelia Soci (foto) s-a născut într-o familie de vechi negustori de mătăsuri. Rica, aşa cum îi spun toţi apropiaţii, a ajuns să fie aleasă cea mai frumoasă femeie a oraşului de la poalele Tâmpei, în anul 1928, dintr-o întâmplare, după cum îşi aminteşte ea, cu zâmbetul pe buze.

„M-a rugat o prietenă să merg cu ea să se înscrie la concurs. Când am ajuns acolo, cei din comisie m-au întrebat de ce nu mă înscriu şi eu, după care chiar au insistat. Am acceptat şi aşa am ajuns să fiu aleasă Miss Braşov. Dar asta a fost aşa de demult… Fosta-i lele când ai fost, vorba aia”, râde centenara.

Recunoaşterea frumuseţii ei fără egal a venit şi cu un an mai târziu. „Am fost la un bal împreună cu soţul meu. Titlu de Regina Balului nu îl puteau primi decât fetele nemăritate şi nu mai era cazul meu. Cu toate astea am fost desemnată Regina Balului, lucru care a adus multe nemulţumiri la început”, îşi mai aminteşte Rica. La finalul balului spiritele s-au liniştit şi i-a fost oferită şi o diplomă pe care stă scris „În astă seară, doamnă, ne-aţi fermecat”.

„Am fost întotdeauna foarte activă şi mi-a plăcut sportul”, spune ea. Cea mai frumoasă braşoveancă a anului 1928 recunoaşte că a respectat cu sfinţenie orele de somn şi cele de masă, nu a exagerat cu nimic şi nu a vrut niciodată să ia medicamente. Nu a renunţat niciodată la mâncarea ei preferată: papara.

„Mama niciodată măcar nu îşi iese din fire. A primit de toate de la viaţă, dar le-a primit ca pe ceva normal şi nu a disperat. A căutat soluţii şi optimismul a caracterizat-o o viaţă întreagă şi chiar şi acum se trezeşte în fiecare dimineaţă cu zâmbetul ei frumos pe buze”, spune fiica ei, Aurelia Timaru.

Pianul este o altă pasiune a vieţii ei. Chiar şi acum, cu toate că nu mai vede datorită unei boli pentru care nu există vindecare, îşi mai încântă din când în când vecinii cu acorduri de pian. Tot ce î