Săptămânile de campanie electorală care au precedat referendumul pentru demiterea preşedinteleui Băsescu, utilizate integral şi intens, au fost un atac continuu asupra bunului-simţ şi răbdării publicului, USL şi PDL acţionând neabătut sub devizele "Fără milă!" şi "Totul este permis!"

O sumedenie de reţineri verbale au fost încălcate şi o seamă de bariere ale decenţei au fost aruncate cât colo. Nu a fost o campanie de convingere în vederea aderării la una din cele două cauze, ci un festival de invective, tirurile amintind de vremurile sălbatice ale democraţiei post -'89. Dar fără pasiunea pozitivă şi bunele intenţii ale efervescenţelor de atunci.

În aproape niciun moment, cei care au cerut fie ieşirea la vot, fie ocolirea urnelor, nu s-au adresat isteţimii şi raţiunii celor care trebuie să se decidă dacă vor vota sau nu. Şi de prea multe ori alegătorii au fost au fost trataţi ca o "turmă" decerebrată, tentată de matrapazlâcuri, de cumpărat pe te miri ce şi anesteziată lesne de "teze" pro sau contra. Everestul dispreţului faţă de electorat a fost cu certitudine atins în această campanie.

În consecinţă, în această atmosferă puternic negativă, mesajele şi simbolurile au părut ipocrite şi cinice. Cum să vorbeşti, plutind pe valurile de lături despre "sufletul deschis" şi "chipul luminat al României" ? A făcut-o Crin Antonescu. Cum să ţopăi în aceleaşi ape puturoase, purtând alb pur şi parodiind însemne ale olimpismului? Au făcut-o susţinătorii lui Traian Băsescu.

Liderii care au folosit şi propagat mesajele şi simbolurile au fost pe măsură. Traian Băsescu, Crin Antonescu, Victor Ponta s-au încadrat cu precizie de metronom în acelaşi tipar: clonţoşi până la ceruri şi făcuţi K.O. de propriile umori. Ceea ce ar fi trebuit să fie o campanie de seducere a electoratului, având în vedere marea şi speciala miză a jocului s-a degradat la nivelul de hă