În 2000, foarte mulți oameni lucizi și raționali și-au călcat pe inimă, și-au învins dezgustul, au trecut pesteprincipii și promisiuni și au votat cu Ion Iliescu – doar nu era să lase țara pe mîna lui Corneliu Vadim Tudor. Nu cred că sîntem departe de situația de atunci. Avem, pe de o parte, un USL care controlează autoritar aproape toate instituțiile statului – îi lipsește doar președinția. Ce e în stare să facă am văzut deja cu toții. Unii am fost uimiți de viteza cu care s-au produs schimbările legislative și instituționale, de lipsa de scrupule, de echilibristica dizgrațioasă pe firul subțire al legii. Alții nu sînt uimiți pentru că încă nu vor să vadă. Nu cred că mai e cineva care să mai pună preț pe declarațiile de bune practici dinainte de preluarea puterii. Oricum, însă, nici vorbă despre „lovitură de stat parlamentară“ (oximoron, de fapt; comparația cu puciul de la Moscova, din 1991, e forțată).Bomboana pe colivă (că tort, de unde?) e plîngerea depusă recent de USL, în baza articolului 168 Cod Penal, împotriva președintelui și a unor politicieni PDL pentru defăimarea țării. Pe de altă parte, oricît m-ar acuza unii sau alții de obsesie bolnavă, cred că tot ce au făcut învățămîntului superior e mult mai grav și revelator decît pare. Iar povestea plagiatelor, minciunile sfruntate proferate cu zîmbetul pe buze (dl Mang susținînd că nici măcar nu sînt ale lui articolele publicate cu numele lui printre autori, dl Ponta declarînd că acea Comisie de Etică a Universității din București, care e prevăzută în Carta universitară, ar fi fost constituită ad-hoc, doar pentru domnia-sa, declarațiile date la întors, răstălmăcite, amenințările fățișe la adresa Universității din București, campaniile orchestrate împotriva unor oameni de științăși cîte altele) spun foarte multe despre calitatea morală a celor care se află acum la putere și nu prevestesc nimic bun. Mă uime