Mi s-a părut mirific ieri să observ că mai nou avem doi președinți (un președinte suspendat și altul interimar) pricepuți în ale spectacolului. Se aflau în zone diferite ale Bucureștiului însă amândoi se cocoțaseră pe câte-o scenă. Fiecare cu concertul lui, fiecare cu balamucul lui. La Romexpo (USL) capetele de afiș au fost Vank și Loredana dar au mai cântat și alții, în Piața Revoluției (PDL) n-a fost muzică dar au fost uniforme (albe, de marinari, cu tot cu șepcile specifice). Am înțeles că mesajul trupei Vank a fost la mare căutare și de către USL, știți poate piesa – Vreau o țară ca afară. Eu o auzisem parcă fredonată și de unii simpatizanți PDL la un moment dat, împotriva USL …dar cum n-am dovezi nu pot să spun că e sigur. Poate mi s-a părut. Toți vrem o țară ca afară, afară unde?

Facebook-ul se răstește la mine de câte ori îl deschid ba dintr-o parte, ba din cealaltă. Nu mai reacționez, m-am obișnuit de când cu alegerile locale – pe atunci eram proastă tare dacă nu-l votam pe Nicușor Dan. Eu l-aș fi votat dacă nu mă tot bombardau mesajele cu elitele și elitiștii și cât de speciali sunt votanții lui – și trebuie să spun că mulți dintre fervenții susținători al lui N.D. în campanie, erau (așa cum bine preconizasem) pe la mare când cu alegerile propriu zise și exprimarea dorinței în mod public și cât se poate de civilizat. Sau cu domiciliile prin alte părți. Aică după ce mi-au tocat mie nervii cu argumente de tot felul – ei, cei care chiar credeau în cauză, n-au mai ajuns la vot. Păi e frumos?

După aia am fost făcută (direct sau indirect) proastă sau inconștientă că nu ies să sprijin ICR-ul, am primit chiar ofertă de la un magazin virtual – puteam să aleg două papioane la preț de unul singur. Când cu ICR-ul am fost tot așa, pleava societății – elitele, intelectualii și artiștii erau acolo, în piață, lângă fostul premier (cu sau fără voia lor).