Sînteţi din Bîrlad şi nu sînteţi de formaţie filolog, ba dimpotrivă, v-aţi format pe filiera reală. Mai scrieţi: dar nu mă consider poet, nici viitor poet, şi nu din modestie, ci pentru că poezia, pentru mine, e ca un chioşc de la care îmi cumpăr uneori ţigări (nu fumez, dar nu mi-a venit altă comparaţie în minte). Faceţi în continuare o teorie asupra poeziei pe care n-am prea înţeles-o, după cum nu văd de ce poemele dvs. vă mărturisesc că nu le-a mai citit nimeni. Poezia este un mod de a comunica. Desigur, şi cu sinele poetului, dar mai ales cu ceilalţi. Nu toate poemele dvs. sînt publicabile, uneori lungiţi inutil textul, am mai tăiat nişte finaluri care diluau inacceptabil conţinutul şi am intervenit de cîteva ori pentru a păstra decenţa. Abuzul de cuvinte „tari” nu constituie garanţia succesului. Oricum, sper că după ce v-am deschis această poartă, sau ghişeu al chioşcului, publicînd cîteva texte, veţi „fuma” mai des. Fumatul poeziei, stimate coleg, nu dăunează sănătăţii, dimpotrivă, chiar dacă uneori creează dependenţă.

Un nume nou:

Vlad Preda

Cum stătea aşa

Cum stătea aşa la masa din bucătărie

picior peste picior

cu cămaşa puţin descheiată

de sub care se zărea umbra unui sân culcat

prin storurile argintate

lumina cuprinzând sfios umbra câtorva scaune

strălucind inoxul robinetului întors

cu faţa de la vesela murdară...

urme de salată verde – da

spălate de ţărână de mâna zbârcită

de atâta apă

trei rânduri de îmbăiere

ca un botez vegetal

pardoseala lunecând sub labele ei încrucişate

în depărtare huruitul înfundat al unui flex

decapitând o bară de metal

miros de fum

un ghiveci cărămiziu pe etajeră

gol

stelele în spatele cerului

aşteptând noaptea

am luat-o de mână şi...

i-am spus