In urma cu vreo zece ani, George Becali marturisea cotidianului "Adevarul" ca obisnuieste sa minta, dar ca are o scuza: o face in numele Domnului.
Intre timp, dorinta politicienilor romani de a-l transforma pe Dumnezeu in agent electoral pentru inima lor inghesuita intr-un centimetru cub - te si miri cat de putin spatiu ii trebuie orgoliului sa parjoleasca totul - a naruit orice speranta ca se vor opri vreodata. Ideea era prea seducatoare, poporul prea obosit sa remarce ipocrizia.
Si de la minciuna in numele Domnului la jaf era un singur pas, asa ca l-au traversat cu voiosie.
La ultimul miting electoral al USL, Crin Antonescu, care nu mai este membru de partid, ci sef interimar de stat, deci echidistant - dar cum sa-l suspenzi pe un presedinte provizoriu? - a calcat si el cu nesat cu bocancii peste insasi teza fundala a crestinismului, care inseamna ca este obligatorie pentru adepti, nu poate fi supusa criticii, nu admite obiectii.
Iata cateva gugumanii care luate singure inseamna frumos, dar impreuna suna odios: "Votati de mana cu Dumnezeu!" - "Votati fara ura, Romania vrea dragoste!" - "Ori el, ori eu".
Carevasazica asa: daca isi da Doamne-Doamne un pic silinta, romanii vin la urne, deci va fi cvorum. Daca zic inainte un "Tatal nostru" inseamna ca vin in numele Lui, deci va fi cvorum. Daca voteaza fara ura inseamna ca Traian Basescu va pleca, daca sunt animati de dusmanie, Traian Basescu se intoarce. Totul in numele Domnului.
Chintesenta acestei prestatii, facute, repet, cu crucea pe frunte, este ultimul citat: "Ori el, ori eu". Simplu si direct. Nu mai e vorba aici de viitorul romanilor, de cheltuielile lor, de infruntarea intre programe sau de viziuni diferite asupra democratiei, drumului, vietii. Ci de ura. Pura (?!), totala si patimasa.
Cat de vesela este, totusi, ura, deoarece suntem
