Radio ZU, un radio tonomat prevăzut cu ample spaţii comerciale (a se înţelege timp, în loc de spaţiu) pentru publicitate, promo, autopromo, la care se adaugă, pe viu sau nu chiar pe viu, prestatorii de servicii de pe frontispiciu, „haioşii“ Buzdugan şi Morar, şi-a deschis, la Mamaia, un studio... „acoperit cu stuf“. Întrucât momentan n-avem imagine, îi credem pe cuvânt pe cei doi fericiţi de mai sus, care se bucură din cale afară că stuful pus deasupra le va crea „un mediu ecologic, conform normelor europene“. Avem, aşadar, un studio de plajă, plin de „hituri“, dar el străluceşte, iată, şi prin vorbe de plajă: „Cum se bea berea? Primele două beri le bei de sete, alte două beri le bei de foame şi, în sfârşit, cu ultimele două beri îţi satisfaci pofta de bere“. Să sperăm că radioascultătorii de la Consiliul Naţional al Audiovizualului nu vor socoti gluma drept un îndemn nesăbuit la consumarea băuturilor alcoolice. Oricum, ea se asortează cu unele îndemnuri atractive din publicitatea care urmează. Câteva fragmente doar: „Eliberează petrecăreţul din tine!“, „Consumă somonul eviscerat!“, „Câştigă o supervacanţă la…!“, „Bagă viteză!“, „Ceva dulce, ceva bun/uită de banal/Ia dulciuri cu poveste, dulciuri de poveste!“, „Ai un taxi – la un telefon distanţă!“. Dar vine şi momentul în care, prin aversele de cântec anglosaxon, se strecoară un prea singuratic „hit“ românesc cu „berea care nu-ncetează să mai curgă /zorile mă-ntreabă de ce nu mă culc“ şi cu maso Publicitate chistul refren „E viaţa mea, dă vina pe ea!“, „Buzdugane şi Morare, ia sunaţi peste hotare!“. Ultima este reclama pentru o companie de telefoane mobile; în cuprinsul ei, cei doi se autointitulează „făcătorii de miştouri“. Când, fie şi în viteză, se autodenumesc „Radio Vacanţa“, fac nu un „mişto“, ci un gest nepermis faţă de postul public de radio care a înfiinţat primul studio cu acest nume la malul mă