Radu Niţescu,
Gringo, Editura Casa de Pariuri Literare,
Bucureşti, 2012, 74 pag.
Anul acesta, CDPL (acronim sub care editura e deja binişor cunoscută) pariază pe mulţi scriitori tineri, năşindu-le debuturile editoriale. Radu Niţescu semnează unul dintre cele mai notabile volume din program, Gringo fiind în primul rând o carte reprezentativă pentru poezia tânără, apoi, marcând punctul de pornire a unei voci poetice minunat de sigură de sine.
Cunoscut de câţiva ani încoace în cercul poeţilor recent apăruţi, antrenat în ateliere de poezie, umblat prin societatea literară şi premiat din belşug, Radu Niţescu debutează acum cu volumul Gringo. Titlul – cuvânt spaniol care denotă „străinul” în genere; americanul din Statele Unite aflat în spaţiul sudamerican, în special – dă sensul cadru al întregii cărţi. Sentimentul de violenţă (uneri latentă, alteori manifestată), de teroare şi de hărţuire care aruncă întotdeauna individul la marginea supravieţuirii bântuie marea parte a textelor. Oamenii şi manechinele din plastic aparţin aceleiaşi tabere şi îşi pansează reciproc nostalgiile dureroase. Dacă sunt ameninţaţi, păstrează gloanţe pentru a se putea sinucide amândoi. La final, dacă unul dintre ei moare, celălalt îl înmormântează, în timp ce îi citeşte o pagină din biblie şi plânge mult.
Războiul mexicano-american, care a popularizat termenul gringo, e înlocuit aici cu cel, mai actual, dintre SUA şi Orientul îndepărtat. Însă discuţia nu atinge în nici un moment sfera politicului, ci se menţine într-un univers pur ficţional, care palpează totuşi imaginarul social atât de precis. În timp ce americanii „împart tricouri / pe toate străzile // poate întâi mai va fi zi naţională poate vor scoate / acadele kill osama cu gust de praf afgan / şi cola deadladen ediţie limitată”, copiii din Irak învaţă la orele de sport arta războiului de gherilă, c
