Atletismul românesc a ajuns la Londra cu puţine speranţe de medalie în bagaje, dar are în componenţă o sportivă ce poate sparge tiparele. Angela Moroşanu (26 de ani) e comparată cu o maşină de lux capabilă să demareze spre aurul olimpic şi mondial. "Fata asta are un grad de suportabilitate a durerii cum rar am văzut. Este ca un Porsche cu piese de platină pe dinăuntru. Dacă ştii ce să-i ceri şi cum să lucrezi cu ea pe tricoul ei scrie aur", spune Dorel Tocitu, cel mai cunoscut biochimist din sportul românesc.

Angela Moroşanu, sportivă care a împlinit ieri 26 de ani, este creditată în acest sezon cu un rezultat de 54,81 la 400 metri garduri, timp care i-ar permite să ajungă în finala probei, nu să se bată pentru medalii. La Beijing, cursa a fost câştigată de Melanie Walker (Jamaica) în 52,64. De unde această diferenţă frapantă între ceea ce ar putea să fie şi ceea ce este? "Nimeni nu şi-a bătut capul cu ea până acum", explică specialistul.

Probă şocantă în 2007

Dorel Tocitu deschide PC-ul şi accesează un fişier cu date statistice. "Pe fata asta o monitorizez de ani buni. Este o himeră a mea şi, dacă ea nu va deveni campioană olimpică, o voi considera eşecul carierei. Eu ştiu ce-i trebuie", explică omul care de ani buni înţeapă sportivii după antrenament. În laboratorul său biochimic de la CSNB, Tocitu analizează, pe baza probelor de sânge, 18 parametri de echilibru acido-bazic şi încă 9 din biochimia clinică, parametri care au semnificaţie în efort. În dreptul Angelei Moroşanu stau înşirate date, nume de competiţii, şi serii de parametri. O însemnare din 27.05.2006, de la naţionalele desfăşurate la Dinamo, şochează: moarte! "Am consemnat un dezechilibru metabolic de neimaginat. La 15 minute după cursă, testul de revenire a fost mai rău decât cel de efort", explică Tocitu.

Cel mai mic cost metabolic

În ani, cunoscutul biochimis