Semnalele către România emise de la Tropice rămîn extrem de rare: brazilienii nu prea ştiu unde se găseşte România pe hartă.

Sporadicele luări de contact spiritual devin astfel cu atît mai preţioase – şi unul dintre ele tocmai s-a realizat zilele acestea. La o editură din São Paulo, capitala culturală şi economică a ţării, a apărut traducerea în portugheza braziliană a nuvelei lui Mircea Eliade Domnişoara Christina (sub titlul Senhorita Christina, Tordsilhas, 2012). Traducerea, remarcabilă, aparţine unui bun cunoscător al României şi al culturii ei, Fernando Klabin; iar Sorin Alexandrescu, piosul conservator al moştenirii culturale eliadeşti, i-a adăugat o ingenioasă postfaţă, destinată celor ce iau pentru prima oară contact cu proza de ficţiune a savantului român. Să adăugăm că, tipografic vorbind, ţinem în mînă o ediţie de lux: calităţii excepţionale a hîrtiei şi a tiparului i se alătură ilustraţiile inspirate, executate la limita fantasticului horror, de pictorul argentinian Santiago Caruso. Astfel autorul universal Eliade, românul Alexandrescu, brazilianul Klabin şi argentinianul Caruso (de evidentă ascendenţă italiană) s-au unit pentru a oferi cititorului de la Tropice o imagine ciudată şi pitorească a României, aşa cum reiese ea din proza tînărului Eliade, aflat atunci, în 1936, pe culmea unei tinereţi vulcanice.

Ca aproape întotdeauna în cazul ţărilor mici, pierdute undeva pe planiglob, într-un spaţiu incert, doar cîteva individualităţi excepţionale de renume universal reuşesc să înscrie ţara respectivă în memoria umanităţii. În cazul Braziliei, Mircea Eliade „a tras România după el”; la toate marile universităţi din această ţară, tratatele eliadeşti de istorie a religiilor figurează drept bibliografie obligatorie.

Este curios cît de puţin „datează”, citită astăzi, nuvela Domniş oara Christina, scrisă în alt secol şi în altă lume. Asemăn