- interviu cu violoncelista Laura Buruiană - Tinerii muzicieni români au astăzi avantajul de a fi mai cunoscuţi în străinătate decât înţara lor. În decembrie trecut, un eveniment, aparent obişnuit – concertul susţinut de violoncelista Laura Buruiană la Sala ”Mihail Jora”, împreună cu Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului bulgar Viktor Ilieff – mă ajuta să descopăr secretul unei lecţii de voinţă, poate mai presus de talentul care o consacrase pe scenele lumii. Aveam să înţeleg acest lucru ceva mai târziu, după un interviu amplu, pe care ni l-a acordat cea care şi-a luat cariera în serios, dincolo de graniţele ţării. De fapt, profesia în care crede şi talentul. Cine este Laura Buruiană? O tânără care a început studiul violoncelului la vârsta de 10 ani, după doi ani de... exersat într-o orchestră de fluieraşi... fără să ştie notele. La 10 ani şi jumătate, şi-a dorit să facă”ceva mai serios”. ”Nu eram prea cuminte”, îmi mărturiseşte,”aşa că mama s-a gândit să mă lase, în speranţa că mă voi mai cuminţi...”. I-aîndrumat paşii profesorul Eugen Kreiss. ”Practic, muzica a venit în viaţa mea din întâmplare. Un semn al destinului... Am avut noroc că părinţii nu m-au forţat, şi atunci am făcut totul din plăcere”,se confesează Laura. Au urmat anii de pregătire laliceul de muzică „George Enescu” din Bucureşti, cu profesorii Constantin Gheorghiu şi Dan Totan. În 1999 intră la Universitatea de Muzică Bucureşti, unde îi are profesori pe Marin Cazacu şi Vasile Ţugui. În 2003, câştigă Premiul I la concursul internaţional ”Young Concert Artists” din New York, an în care cariera violoncelistei se bucură de recunoaştere pe plan mondial, Laura Buruiană fiind caracterizată, în New York Times, drept o „veritabilă virtuoză, ale cărei sunete izvorâte din instrumentul său sunt pline de culori, de dramă”. Între anii 2004 şi 2007 este masterandă la Hochschule fur Musik Köln, clasa Pr