Indiferenţa la fel ca somnul raţiunii naşte monştri, iar România se află din nou la o cumpănă a istoriei recente. La 22 de ani de la acel 22 Decembrie ‘89, românii sunt îndemnaţi de la cel mai înalt nivel al statului să fie laşi, să fugă de răspundere, să accepte umilinţa non-combatului, potrivit prostului proverb despre "capul care se pleacă iar sabia nu-l taie”! Preşedintele Traian Băsescu asta ne învaţă de ani de zile, iar acum a făcut politică de stat din a fugi din faţa responsabilităţilor. Pentru că preşedintele Traian Băsescu vrea să reducă românii la nivelul acelui popor vegetal blandian, în care este suficient dacă liderul gândeşte.

Istoria contează pentru cei care o cunosc şi o înţeleg, restul este filozofie de butonieră pentru cei care se îmbată respirând citate în faţa unui popor abulic, incapabil să înţeleagă că ziua de mâine depinde de acţiunea de azi, din fiecare zi, nicidecum de lipsa implicării, participării lucide şi consecvente. A îndemna un popor să nu participe la viaţa publică, la deciziile statului în momentele electorale se traduce prin trădarea interesului naţional, în condiţiile jocului democratic. Iar trădarea este promovată şi predată azi drept lecţie despre virtute şi onoare. Nici nu se poate altfel câtă vreme cel care pozează în mentorul naţiunii este întâiul trădător, întâiul iresponsabil.

Dacă Traian Băsescu era un simplu căpitan de vas, undeva pe o mare la fel de agitată cum este România azi, era de mult timp aruncat peste bord sau s-ar fi auto-izolat în propria cabină, de teama subalternilor conştienţi că vaşnicul comandant îi îndreaptă spre moarte. Dar Traian Băsescu este preşedintele României, fie el suspendat, iar din această postură predă românilor, tinerilor în special, lecţia trădării, iresponsabilităţii, implicării murdare, participării prin şmecherie.

Democraţia este sistemul care permite idioţilor să acce