* La Câmpulung Muscel, necuvântătoarele au un înger păzitor: doctorul Anghel Florin Zidaru. O poveste de dragoste despre patrupezi fericiţi *

Franţi a împlinit o vârstă de patriarh. Este aproa­pe centenar după echivalarea zilelor lui în ani omeneşti, dar atunci când iese în curte, încă păşeşte tacticos prin iarba umbrită de crengile unui nuc uriaş. Se mişcă uşor, calcă atent, gata pregătit să în­tâmpine vreun posibil duşman aflat ascuns printre ier­burile înalte. Chiar dacă părul nu mai are strălucirea de altă­dată şi chiar dacă statura îi este doar la jumătate din cât era în zilele de glorie, mai păstrează încă ceva din dem­nitatea şi măreţia unui ade­vă­rat conducător de clan. Pri­vi­rea lui melancolică pare re­sem­nată, dar se în­vio­rează fu­gar şi tineresc atunci când în preajma lui apar alte vie­tăţi, fie nişte fluturi aflaţi în­tr-un dans de nuntă, fie o li­belulă ce pare ruptă dintr-un por­ţelan verzui, fie vreo rân­dunea ce săgetează aerul cu un zbor neliniştit, ori, poate, doar o frunză ce cade în cercuri largi pe pă­mânt.

Franţi e un motan despre care un doctor grăbit a crezut că ar fi trebuit să moară de­mult, atâta a fost de greu în­cercat de boală. În ochii lui cenuşii-verzui scli­peşte însă bucuria supravieţuirii ori de câte ori este luat în braţe şi mângâiat. Şi dacă ai avea răb­dare să-i asculţi "po­ves­tea” mieunată încetişor, ai în­ţelege de ce atunci când este dus la tratamente, cât ţi­ne dru­mul, toarce oa­recum mul­ţumit şi de ce, atunci când ajunge în ca­binetul doctorului care-l tratează acum, stă liniştit, aş­teptându-şi rândul după alţi pa­cienţi, ca să-l întâl­neas­că pe cel care i-a salvat viaţa.

Clinica albă

Pe o stradă liniştită din Câmpulung Muscel, for­fota începe dis-de-dimineaţă. Sala de aşteptare e deja plină, atunci când doctorul Anghel Florin Zidaru apare în uşa cabinetului, îi salută cu voce