Deoarece există încă o insuficientă cunoaştere privind poziţia, capacităţile şi activităţile centrelor şi laboratoarelor naţionale de referinţă ale bolilor microbiene, dl dr. Viorel Alexandrescu le detaliază, conform recomandărilor OMS şi ECDC.

Există încă o insuficientă cunoaştere şi se fac confuzii privind poziţia, capacităţile şi activităţile centrelor şi laboratoarelor naţionale de referinţă ale bolilor microbiene. Conceptul şi denumirea acestor unităţi implicate în diagnosticul de laborator şi supravegherea bolilor microbiene cu impact în sănătatea publică au fost stabilite de OMS încă din anii ’70, cu dezvoltări ulterioare. În ultima perioadă, odată cu înfiinţarea European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC), au fost publicate recomandări şi precizări ale organismului european privind statutul şi activităţile centrelor şi laboratoarelor naţionale de referinţă, precum şi stabilirea, pentru România, a organismului competent (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie-Imunologie „Cantacuzino“ Bucureşti); punctului focal naţional (managerul general al INCDMI Cantacuzino); experţilor naţionali în microbiologie. Modificările frecvente ale Ministerului Sănătăţii în supravegherea bolilor infecţioase şi în programele de control al acestora au generat o serie de disfuncţionalităţi în recunoaşterea naţională a centrelor şi laboratoarelor de referinţă şi au facilitat apariţia unor decizii care nu ţin cont de recomandările OMS şi ECDC.

Poziţia OMS privind centrele naţionale de referinţă

Centrele naţionale de referinţă în bolile infecţioase sunt instituţii naţionale desemnate de către ministerele naţionale ale sănătăţii şi recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în scopul participării ţărilor membre la programele globale de supraveghere şi control al bolilor infecţioase cu i