Sintagma de mai sus a fost introdusă în studiul filosofiei, în urmă cu 24 de secole de Aristotel Stagiritul, profesorul lui Alexandru Macedon. Conceptul de bază exprimat de Stagirit în „Politica”, era acela că omul, el însuşi un animal, se deosebeşte de celelalte vieţuitoare prin raportarea la starea de bine şi prin dreptul său la fericire.

Desigur, metamorfoza de la animal la om, adică de la animalul simplu la animalul social este o chestiune complicată şi de cele mai multe ori, sortită eşecului pentru că ea este condiţionată de alte două atribute indispensabile: empatie şi altruism.

Prin urmare, haideţi să recapitulăm! După un periplu de miliarde de ani de la trilobit la fiinţă bipedă, primul lucru pe care îl face omul, animal social proaspăt izgonit din rai, este politica. Iar politica presupune talent oratoric. Dacă nu ştii să vorbeşti, nu poţi convinge pe nimeni. In momentul de faţă, în politica romanească, există caţiva oratori autentici şi mai există o ceată de primate portocalii, care fac o larmă asurzitoare şi strigă, ca din gură de şarpe, văzand că sunt pe punctul de a-şi pierde privilegiile. Aceste maimuţe obraznice s-au infiltrat ca o metastază în organismul numit societatea romanească, au căpuşat toate structurile de stat şi tocmai de aceea, extirparea este o operaţiune atat de dureroasă.

Niciodată, în firava democraţie romanească, nu s-a întamplat ca evaziunea fiscală să fie coordonată din chiar sediul ANAF, adică din instituţia însărcinată cu combaterea evaziunii fiscale. Este cea mai clară dovadă că, în ultimii opt ani, statul s-a transformat în mafie iar în fruntea tuturor, „oastea să şi-o recunoască, îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască”. Este halucinant ce tupeu au aceste animale politice care au furat de-au rupt iar acum strigă sus şi tare că parlamentul dă o lovitură de stat. Dar cel mai dureros