DA’ tu cu cine eşti, bă, Costi, m-am uitat aşa la ce zici, DA’ nu prea înţeleg?, mă întreabă preşedintele de bloc, un tip simpatic, hîtru. Pe facebook, pe net, pentru 22-işti, b1-işti în general lucrurile clare, sînt uselist, vîndut de-al lui Iliescu. Stalinist, ca să citez un preşedinte. Pentru a3-işti sînt vîndutul lui Băsescu. DAr de ce mă întreabă preşedintele de bloc cu cine sînt? Pentru că m-a auzit şi cu nişte bîte în cap la noua putere. Ceea ce DA, e o tîmpenie, ce atîta poezie, cu cine eşti, spune clar. Am fost aşa ambiguu în campania asta? Nu s-a înţeles?

Saramago. Am mai scris o recomandare pentru cartea frumoasă a lui Saramago exact despre alegeri. Eu zic că e cea mai bună carte de referendum. Unii îi savurează stilul poetic al protestului. Saramago era un poet care şi le spunea lucrurilor pe nume, de aici şi filmuleţul:

Eseu despre luciditate e o (contra)-utopie destul de des citată de comentatori. Un text superb al lui Saramago despre un blocaj strict democratic, strict legal generat de o decizie ciudată a cetăţenilor capitalei Portugaliei de a vota alb.

Debutul e memorabil. Zi de alegeri, o ploaie demnă de sfîrşitul lumii, străzi inundate. Şi totuşi, pe la amiază, oamenii încep să iasă la vot în număr covîrşitor. Politicienii se bucură, iată cum funcţionează democraţia. Trei partide, unul de stînga, unul de dreapta şi unul de centru, deja îşi freacă mîinile, îşi fac calcule cu pierderi şi cîştiguri în cazul unei prezenţe zdrobitoare.

Seara, rezultatul şocant iese la iveală: peste două treimi din voturi sînt albe. Surpriza loveşte din plin în autorităşi şi mass media. Cetăţenii tac şi cu cît tac le par celorlalţi mai complici. Se mai organizează o dată alegerile şi voturile albe trec de 80%. Războiul autorităţilor cu cetăţenii începe. Ăsta e începutul, merită să vedeţi cum îşi duce Saramago mai departe parabola. (aici)

@N_