7 aprilie 1987
A.P. participă la şedinţa de partid de la revista Contemporanul, unde, mare minune, după ce a făcut la precedenta, i se permite să ia cuvântul. Spune că "mizeria se extinde în ţară, la toate nivelurile, inclusiv în presă". Cât despre Contemporanul, ţine să precizeze că "revista e slabă, pentru că oamenii nu sunt lăsaţi să-şi facă meseria. Rubricile sunt sterpe, neinteresante şi, cel mai grav, încărcate de minciună, în toate direcţiile". De faţă este şi scriitorul Nicolae Dragoş, care deţine un post important în presa românească (şi care, în 3 mai 1969, când eu mă năşteam, era împreună cu tata la o întâlnire prietenească). Domnul Dragoş îi răspunde lui A.P., în chestiunea minciunii şi blazării presei, că îl invită să scrie el mult mai bine decât e scrisă "pagina a treia" din Contemporanul ("adică pagina elogioasă" – comentează A.P.). A.P. răspunde imediat că e de acord să scrie orice pagină, dedicată oricui, dar să fie lăsat să spună "tot adevărul", nu să fie pus să alcătuiască "florilegii penibile cu mult-iu-bi-te-şi-sti-ma-te-to-va-ră-şe-vom-fa-ce-to-tul". Proiectul cade.
Seara, A.P. primeşte o invitaţie-surpriză, de la criticul Alex Ştefănescu. Se duc la Observatorul Astronomic. Se întorc foarte târziu. Fără noutăţi din sistemul astral.
8 aprilie 1987
Zgură
Semnificativ pentru ziua de azi este timpul pe care l-am petrecut, în familie, la Student Parc, unde am jucat pentru prima oară tenis cu A.P. Fireşte, m-a învins, cu 3 seturi la 1. Mai consemnez vizita câtorva prieteni, după lăsarea serii: Cornelia Angelescu, Anel Pasa, Nicu Leahu şi Mirela Stănescu.
Voyeurism la Caransebeş
La o reuniune scriitoricească de la Caransebeş, acum câţiva ani, A.P. dansa cu o femeie foarte frumoasă. O strângea în braţe. Începea să o dorească tot mai mult, când un individ s-a apropiat şi i-a spus la ureche: "Domnule, aş vre