Campioană olimpică la Roma şi Tokio, fosta mare atletă a României a povestit care au fost substanţele „dopante“ din anii ’60 folosite de sportivi: vitaminele C, B1, B6, B12 şi lăptişor de matcă

I.J.: Într-un interviu de acum câţiva ani, mi-aţi declarat că principala explicaţie a reuşitelor dumneavoastră istorice a fost faptul că aţi muncit cu multă pasiune, cu inimă şi cu voinţă. Acestea au dispărut astăzi?

I.B.: Nu au dispărut, ci unele lucruri s-au schimbat. Este adevărat că tot ceea ce am făcut noi, generaţia noastră, am făcut numai şi numai din pasiune şi mai puţin din interes financiar... Haideţi însă să nu începem acest interviu cu acest subiect, ci să vorbim despre evenimentul mondial al acestor zile, Jocurile Olimpice... Eu cred că fiecare membru al delegaţiei României la Londra 2012, indiferent de ramura sportivă, ar vrea să aibă o participare cât mai bună, adică o clasare cât mai bună. E firesc deoarece o medalie la Olimpiadă reprezintă suprema distincţie mondială. Olimpiada nu se compară cu celelalte competiţii, campionate europene sau mondiale. Să nu uitaţi că la Jocurile Olimpice participă peste 200 de delegaţii din ţările lumii, sunt mai multe ţări decât la ONU. Pe scurt, Olimpiada e... Olimpiadă! Aşa că, revenind la întrebarea dumneavoastră, cred că pasiunea a rămas în continuare la sportivi, dar şi la antrenori. Totodată, cred însă că în prezent banii au orientat sută la sută... sportivii spre marea performanţă.

Conducătorii României nu au dat importanţa cuvenită Olimpiadei 2012

I.J.: Aş vrea să stăruim asupra atletismului din România, ramură sportivă în care dumneavoastră sunteţi o legendă vie, un „aur“ de nepreţuit...

I.B.: Din păcate, conducerea administrativă şi politică a României nu au dat importanţă suficient de mare Jocurilor Olimpice. Situaţia economică nu poate să fie un motiv determinant în deciziile luate pent