Parintele Calistrat Motto:

„Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima!”(Ps. 72,1)

„Dati-le voi sa manance!”(Mt. 14,16)

„Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt. 4,4)

„Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi!”(Mt. 6,11)

„A fost cunoscut de ei la frangerea painii”(Lc. 24,35)

„Ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca”(Lc. 24,16)

„Luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor”(Mt. 14,19)

„Aduceti-va aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastra, lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povara nici unuia dintre voi”(I Tes. 2,9)

De la facerea lumii acesteia vazute si a tuturor celor din ea, fiecare vietuitoare in parte si toate laolalta au avut nevoie vitala de hrana pentru a putea supravietui – iar oamenii s-au confruntat permanent cu aceasta problema. Dar mai mult, nu in vremea petrecerii in Rai (acolo unde nu se punea nicidecum problema painii zilnice si a hranei pamantesti), ci mai ales de la caderea in pacatul neascultarii si izgonirea din Eden. Cununa a creatiei intregi, omul avea binecuvantarea Creatorului sau pentru a manca din roadele Pomului Vietii - atata timp cat s-a aflat intr-o stare duhovniceasca plina de har si de lumina, hranindu-se cu o asemenea hrana nestricacioasa si nepretuita precum cea din toti pomii Raiului: „Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci!”(Fac. 2,16-17).

Gustarea cea de moarte aducatoare din rodul pomului cunostintei binelui si raului reprezinta cumva tocmai inceputul legaturii omului cu viata din afara Raiului, de cand s-a vazut silit sa cultive pamantul pentru a-si agonisi hrana: „Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului!