29 noiembrie 2004. O zi atipică de redacţie. Euforia alegerilor trecuse. După patru ani de acţiune civică, jurnalism implicat, dar şi o campanie inteligentă, Traian Băsescu – omul anti-sistem – câştigase fotoliul de la Cotroceni.
Ca şi astăzi, "Evenimentul Zilei" făcea o notă separată. Era portavocea opoziţiei, singura instituţie de presă care-şi asumase public sprijinul pentru candidatul Alianţei DA.
Strânşi cu uşa, perfect democratic de guvernul Adrian Năstase, rezistasem eroic. Şi cuprinşi de propria noastră admiraţie ne plimbam aiurea pe holurile Casei Scânteii, precum revoluţionarii cubanezi. Toate discuţiile erau la plural: "I-am rupt, am câştigat... etc". În mijlocul acestei atmosfere de ziar de campanie ne-am trezit în redacţie cu Traian Băsescu. Venise însoţit doar de Adriana Săftoiu – "Pufulete" pe atunci, astăzi o onorabilă doamnă liberală. Ne-a luat ca din oală. Ştiam din experienţele trecute că recunoştinţa la politicieni e o floare rară.
Băsescu a fost jovial, cum de altfel îl ştiam de pe vremea când venea în redacţie ca ministru al Transporturilor să vadă meciurile lui Rapid. "Nevastă-mea dormea aseară. Am trezit-o şi i-am spus: «Te-am făcut first lady»". Am râs de ne-am cocoşat. Timid, unul dintre noi, parcă Kuki, a aruncat o vorbă: "Dar dacă nu vă sprijineam noi...". "Am avut noroc cu voi, dar şi voi cu mine.
Altfel, nu vă închidea Năstase?". Dincolo de poze, pupături, încurajări, un lucru important a spus cel ajuns şeful statului: "Nu vă promit nimic. Vă promit doar că la sfârşitul mandatului nu o să spun precum Emil Constantinescu: «M-a învins sistemul»! Am toate pârghiile sistemului în mână, deci n-am nicio scuză". Şi a mai adăugat, ca pentru sine: "Ştiţi că eu am o vorbă: nu mă enerva, că dacă-ţi dau o palmă te fac o pată de grăsime pe perete". Nu ştiu dacă aceste lucruri trebuiau relatate, dar istoria – vorba maestrului Ion C