Dovedind influenţa mare pe care o are sectorul bancar, inclusiv la nivelul instituţiilor europene, unul dintre subiectele care au stârnit cele mai multe dezbateri în contradictoriu la Parlamentul European şi Comisia Europeană continuă să rămână oportunitatea instituirii unei taxe pe tranzacţiile financiare.
România este „pro”
Până în prezent poziţia României a fost una favorabilă instituirii taxării tranzacţiilor financiare la nivelul statelor U.E. Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, a declarat că în condiţiile în care statele membre analizează posibilitatea reducerii, în perioada 2014 - 2020, a bugetului U.E., iar Germania face presiuni pentru ca statele membre să nu contribuie cu mai mult de 1% din PIB la exerciţiul bugetar european, taxa pe tranzacţiile financiare ar putea fi o sursă de venituri la bugetul comunitar şi al statelor membre : „In condiţiile în care va fi o poziţie favorabilă a tuturor statelor membre, noi nu o vom bloca”.
Comisia Europeană a propus introducerea acestei taxe din 2014, estimând că ar urma să genereze 57 de miliarde de euro anual. Se vor stabili niveluri minime ale taxelor pe tranzacţii financiare în cele 27 de state membre ale U.E., însă conform estimărilor iniţiale tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni ar fi taxate cu 0,1%, iar cele cu instrumente derivate cu 0,01%. Taxa are ca ţintă companii din sectorul financiar, între care băncile, firmele de investiţii, companiile de asigurări, fondurile de pensii, brokerii şi fondurile de hedging.
Taxarea ar urma să se aplice tuturor tranzacţiilor cu instrumente financiare care au loc între instituţii din domeniu, atunci când cel puţin una dintre părţile tranzacţiei este situată în U.E.
Propunerea Comisiei vizează 85% din tranzacţiile financiare dintre instituţii din domeniu. Taxa nu s-ar aplica cetăţenilor şi instituţiilor comer
