Luptele inversunate ale imparatului Constantin Paleologul impotriva turcilor otomani printre ruinele capitalei bizantine au incheiat cu litere de aur ultima pagina a istoriei statului roman din rasarit. Moartea sa in lupta a trimis un ecou prin timp si ramane unul din cele mai impresionante momente ale caderii Constantinopolului.

In scrisoarea trimisa papei Nicolae al V-lea, la sase saptamani dupa infrangerea bizantina, arhiepiscopul Leonard din Chios relateaza ultimul discurs oferit de imparat in noaptea de 28 mai 1453, cu o zi inainte de batalia decisiva.

El si-a imbarbatat ostasii zicandu-le: "In aceasta lupta trebuie sa fiti de neclintit si sa nu aveti frica, cu niciun gand de fuga, ci insufletiti sa rezistati cu o si mai mare forta herculeana.

Animalele pot fugi de animale. Insa voi sunteti oameni, oameni cu inima vanjoasa si o sa tineti la distanta aceste jivine natangi, lovind cu sulitele si sabiile voastre in ele, asa incat ei sa stie ca nu lupta cu altii din aceeasi rasa, ci impotriva stapanitorilor de animale. (...)

Voi camarazii mei de arme, ascultati de ordinele comandantilor vostri stiind ca aceasta este ziua voastra de glorie, o zi in care, daca varsati chiar si un strop de sange, o sa va castigati coroane de martiriu si slava eterna".

In ziua urmatoare, Constatin Paleologul isi gasea sfarsitul luptand alaturi de oamenii sai, incercand sa se puna stavila in fata macelului otoman.

O lupta care se lasa asteptata

Imparatul bizantin nu se lasase inselat nicio clipa de promisiunile de pace facute de tanarul sultan Mehmed al II-lea in momentul urcarii sale la tron.

Statul bizantin era numai o farama din ceea ce fusese odata, loviturile succesive ale otomanilor impingand inspre prapastie imperiul.

Teritoriile acestuia fusesera cucerite rand pe rand, astfe