Pentru că era ziua deschiderii, şedinţa de pregătire s-a înjumătăţit, iar în sală au fost 200 de sportivi din cele mai diverse ţări.
Zăngănitul armelor se aude puternic prin uşa subţire de lemn. Se filmează oare o scenă dintr-un film de capă şi spadă? E un casting extins pentru ultima variantă din "Cei trei muschetari"? Intri şi vezi în incinta îngustă şi lungă aproximativ 200 de persoane mişcîndu-se ca într-un furnicar.
Fiecare cu bucăţica, scopul şi ideile sale. De la sportivii marocani sau venezueleni pînă la români, ruşi şi italieni, toţi se agită într-un spaţiu saturat de sunete, gesturi şi expresii. Unde or fi ai noştri? E greu să zăreşti ceva în vînzoleala de acolo, de la ExCeL, din Sala 5, dar siluetele înalte ale sabrerului Rareş Dumitrescu şi antrenorului de la spadă Cornel Milan sînt un reper util.
Sînt exact 14 planşe metalice, care vibrează şi zornăie încontinuu. Românii sînt la mijloc, la numărul 7. Antrenorul Dan Podeanu se încruntă intrigat. "Cum o să împărţim opt sportivi plus antrenorii o singură planşă?", se întreabă el. Fiind ziua festivităţii de deschidere a Jocurilor Olimpice, timpul de antrenament a fost redus pentru toată lumea de la două ore la una singură, iar înghesuiala a atins maximumul.
Flash-uri tricolore
Printre picioare care trepidează, braţe înarmate care se avîntă cu spor înainte şi corpuri care dansează parcă se zăresc un pic şi românii. Rareş şi-a păstrat tricoul roşu şi şortul albastru în timp ce trage cu Mihai Covaliu, care şi-a pus un echipament de antrenor, complet bleumarin. Spre final, îmbracă şi Dumitrescu ţinuta albă. Măştile colorate, roşu, galben şi albastru, ale spadasinelor apar ca nişte flash-uri în mulţimea aflată în permanentă mişcare.
Floretista veterană Valentina Vezzali, în vîrstă de 38 de ani, ignoră nebunia. Preţ de trei sferturi de oră, nu face altceva decît să alerge uşor,
