- Social - nr. 146 / 28 Iulie, 2012 Primele versuri ale poeziei "Un rasunet”, de Andrei Muresanu, ale Imnului National al Romaniei de azi, au rasunat intr-o zi de joi, 29 iulie, a anului 1848, printre steagurile tricolore fluturand in Parcul "Zavoi” din Ramnicu Valcea. Menit sa preamareasca o idee inaltatoare, inca de la Pindar incoace (primul poet imnic), alaturi de drapel, stema si sigiliu, Imnul National constituie unul dintre simbolurile unitatii de stat. Moment istoric marcant, acesta a fost atestat in documentele vremii, printre acestea fiind si o inscriptie a Academiei Romane, privind acea data de 29 iulie 1848, cand, la o adunare populara, la Ramnicu Valcea, a fost depus juramantul si au fost sfintite steagurile Revolutiei pasoptiste, iar "un grup de cantareti, condusi de Anton Pann, a cantat Imnul revolutionar «Desteapta-te, romane!»”. Doar peste multi, foarte multi ani, la 24 ianuarie 1990, tocmai de Ziua Unirii Principatelor, prin Decretul nr. 40 al Adunarii Constituante, Imnul de Stat al Romaniei – "Desteapta-te, romane!” – a fost adoptat, dobandindu-si consacrarea juridica, dupa ce, in perioada proletcultista si stalinista, au existat mai multe incercari, in privinta imnului, o varianta de imprumut, sub presiunea cizmei bolsevice, fiind si "Zdrobite catuse, in urma raman”. Avand rol insufletitor, cel al independentei si al unitatii nationale in constiinta neamului, in involburarile vremurilor si ale bataliilor, versurile rasunau si imbarbatau, fiind in gandul ostasilor la Plevna si Grivita, la Marasesti, Marasti si Oituz, la Odessa, in Stepa Calmuca, la Cotul Donului – Stalingrad, dar si la Oarba de Mures, pana in Muntii Tatra si la portile Vienei. Cu aceste versuri insufletitoare in gand au luptat ostasii romani ca sa repuna "bornele pe adevarata granita de vest a Romaniei Mari”, dupa ce talharii de hotare ne-au hartanit harta, si in est, si in nord,