În urmă cu 36 de ani, pe 18 iulie 1976, o fetiţă de 14 ani făcea senzaţie la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal. Era pentru prima oară în istoria gimnasticii olimpice când un sportiv primea nota 10.0 pentru evoluţia sa. Serioasă, concentrată, cu o prezenţă de spirit fantastică, dar în acelaşi timp zveltă şi cu mişcări armonioase, Nadia Comăneci reuşea să creeze un adevărat curent care avea să plaseze ţara noastră pe harta elitelor mondiale ale gimnasticii din toate timpurile. Urmărind transmisiunea postului de televiziune american ESPN de la acea vreme şi a legendarului exerciţiu de la paralele al Nadiei, realizez că istoria a fost practic scrisă în doar câteva secunde, mai exact 10. Atât i-a trebuit României să treacă de la statutul de ţărişoară comunistă din Estul Europei (de altfel numită greşit Rumania pe postul de televiziune american) la fenomen mondial. Ce a urmat mai departe, a fost istorie.

Au urmat alte nume grele ale sportului românesc, care prin munca şi devotamentul lor au purtat cu mândrie şi onoare numele ţării noastre în lume. Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaş-Soter, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, sunt doar câteva nume dintre cei 1.939 sportivi prezenţi la cele 17 ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, care au cucerit în total 265 de medalii (74 de aur, 83 de argint şi 108 de bronz). Cu acest palmares, România se poate lăuda că se află pe locul doi la nivel mondial (după Ungaria) ca număr de medalii câştigate de o ţară care nu a fost gazdă a Jocurilor Olimpice.

Prima jumătate a secolului XX

Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în 1900 la Paris, în cadrul celei de-a doua ediţii a JO de vară. Atunci, ţara noastră a fost reprezentată de un singur sportiv, George Plagino - membru al Comitetului Internaţional Olimpic, care a participat la tir, în cadrul probei