Şi a venit duminica imnului şi a referendumului. Pe la 06.30, când plaja pute a peşte mort şi a guvide prăjit de seara, şi când un fuior de briză înfioară nisipul sărat de trupuri transpirate, un vamaiot matinal cântă sacadat şi răguşit „Deşteaptă-te române”; face o pauză, apoi completează neinspirat „şi hai la referendum!”. O sută de glasuri răguşite de somn, tutun, alcool şi greaţă îl apostrofează printr-o sută de-njurături întoase pe partea cealaltă.

300 de vamaioţi au votat până-n prânz

După ora 08.00, încep să caut pe plajă şi prin cârciumile litoralului cele 135 de secţii suplimentare de vot, înfiinţate pentru bunul mers al referendumului de „Demitere a preşedintelui”. Pe plajă nimic, pe tersele abia luate la măturat nimic. Lipite pe stâlpi, xerox-uri cu săgeţi de diverse dimensiuni te trimit fie câtre un fast food şi ceva „fresh-uri”, fie către nişte dependiţe, fie direct către plajă.

O iau după săgeţi, dau câteva ture pe străzi înguste, furişate printre pensiuni şi campinguri abia trezite, ies în locul din care am plecat, beau o apă plată şi încerc iar.

O doamnă mă scoate din necaz, mă trimite „pe mâna stângă” până la colţ şi, pe urmă, „pe mâna dreaptă” încă o sută de metri.

Secţia de votare din Vamă e deschisă într-o fostă şcoală, vopsită şi văruită special pentru eveniment. Zece oameni în costume de baie sunt organizaţi la intrare de un domn cu ochelari. „Pe la şapte şi două minute a votat primul nene, de-aici din sat. Hotărât om. Pe urmă a votat omul ăsta de la jandarmerie, paza, noi”, îmi spune bărbatul, dintr-o răsuflare. „Da, da. Noi am votat şi pe urmă dânşii”, confirmă spontan omul de la pază.

E aproape 10.00, soarele dogoreşte infernal, electoratul transpiră abundent şi face poze sexi cu secţia de votare. Îl întreb pe om dacă are habar câţi oameni au votat până-n prânz. Dispare un timp, apoi