Alina Dumitru a pus capăt carierei de judoka cu o medalie la categoria 48 kg. Stelista a luptat cu dureri la mâna stângă şi n-a putut repeta rezultatul de la Beijing, când a ieşit campioană olimpică, dar performanţa ei rămâne remarcabilă.
În clasa a cincea, când s-a apucat de judo, Alina Dumitru nu se gândea că va ajunge atât de sus. Trata sportul doar ca un sport. Au trecut de atunci 20 de ani, iar în palmaresul ei se regăsesc 64 de medalii. Cu 16 mai mult decât kilogramele pe care le are simpatica sportivă.
Dincolo de zâmbetul copilăresc pe care Alina îl afişează pe podium se ascunde o femeie matură, o mare campioană, care şi-a sacrificat adolescenţa şi tinereţea în sala de sport. Tocmai de aceea, la 30 de ani, a decis să spună stop. Nu o putea face însă banal, ci doar cu un nou rezultat de excepţie. N-a fost aur, ca la Beijing, dar argintul londonez străluceşte teribil.
În finală, a crezut că şi-a rupt coloana
Alina a mers sigură pe ea până în finală, trecând de cubaneza Dayaris Mestre Alvarez, de mongoleza Urantsetseg Munkhbat şi de japoneza Tomoko Fukumi.
Ultima a fost un hop greu în semifinale, deoarece era un adversar mai bine cotat, care o bătuse pe sportiva noastră de patru ori în carieră. A fost meciul care se pare că a epuizat-o fizic pe „Piţi", lovită în aproape toate părţile corpului. „În finală nu am mai reuşit să fac faţă efortului depus. Accidentarea la mână şi-a spus cuvântul. Mă dureau toate. Mâna, piciorul, capul, gâtul", a declarat Alina, învinsă de brazilianca Sarah Menezes (22 de ani), reprezentanta noului val al judoului mondial.
„Am puţine locuri unde nu m-am lovit, unde nu simt durere. În timpul finalei, am auzit o trosnitură. Cred că la coloană. M-am gândit pentru o clipă că poate fi ceva foarte grav. N-a fost, din fericire", ne-a povestit stelista, într-o discuţie purtată la puţ
