Prima ironie. Sentimentul paraguayan al ființei. Asta e celebra ironie a lui Cioran la adresa lui Noica, cel care exersa intens pe marginea temei plăcute de regimul ceaușescu românia-buricul-pămîntului. Noica și școala lui în continuare ne bat la cap elitist. Și la fel de aberant acum nu mai sînt românocentrici, sînt eurocentrici. Stilul e însă violent interbelic, nici măcar nu mai e cel al lui Noica de maturitate. E al lui Noica cel tînăr…
De ce are o relevanță în plus chestia cu Paraguayul? Pentru că și președintele Paraguayului a avut probleme cu parlamentul. Pentru că au fost făcute comparații între “lovitura de stat” din Paraguay și cea din România. Cum subliniaza bine în materialul acesta Horațiu Pepine, în Paraguay a fost demis un președinte foarte iubit fără ca cetățenii să aibă vreo șansă să-l repună în drepturi. Bătălia stînga dreapta e acerbă în toată America de SUD, dovadă stau reacțiile vecinilor, împărțite strict după cine e la guvernare, stînga sau conservatorii. Ironia însă e sublimă, un Cioran actualizat straniu de o întîmplare.
Altă ironie. Comparațiile Viktor Orban cu Victor Ponta au abundat. Ei bine, Viktor a recomandat ieri să fie susținut europeanul Băsescu. Am rîs bine. De unde marii europeni democratici pro-Basescu comparau situația cu Ungaria, acum se bucurau de ce băiat bun e Viktor.
Top nesimțiri
După mine cele mai mari nesimțiri ale referendumului au fost în ordine următoarele:
1. – Acuzațiile de fraudă cu o săptămînă înainte de vot dublate de discurs european de boicot al lui Băsescu și al fanilor lui
2. – Tîmpenia cu vizita la vila Dante
3. – Mazăre cu agenția lui de modele. Trafic de vot viu. Mă rog, fetele alea-s majore, o fi amuzant să faci asta, nu știu.
Prima ironie. Sentimentul paraguayan al ființei. Asta e celebra ironie a lui Cioran la adresa lui Noica, cel care exersa intens
