Referendumul e despre Traian Băsescu. Dar nu, nu este vorba doar de Băsescu. Nu are cum să fie doar despre Băsescu, iar opţiunea noastră nu ar trebui să fie doar despre simpatia sau antipatia pentru personajul în cauză. E vorba aici de întregul context în care a avut loc suspendarea. O suspendare care nu are la bază – la fel ca în 2007 – niciun motiv pe care Curtea Constituţională a României, sau orice altă Curte Constituţională, l-a acceptat, sau l-ar fi acceptat ca fiind valid. Voiculescu nu i-a găsit lui Băsescu nicio încălcare a Constituţiei în cei opt ani. Asta în timp ce liderii USL-ului au adunat numeroase încălcări în doar câteva săptămâni. Sunt de părere că pentru a hotărî ce votăm – şi dacă votăm – ar trebui să înţelegem întregul context în care a avut loc suspendarea. Cu tot ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni. Iar ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni nu a mai avut nimic în comun cu setul de reguli al politicii, şi nici al bunului simţ…

… ministrul de externe îl apreciază pe Putin, “un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa şi de la noi să fie la fel de competenţi” ; un fost premier îşi înscenează sinuciderea pentru a evita închisoarea, iar Jurnalul Naţional îl aşează lângă Iuliu Maniu; un premier care declară că 75% din timpul şedinţelor de guvern e alocat răfuilelilor politice; acelaşi premier, cu CV-ul falsificat, este prins cu un plagiat grosolan, astfel că schimbă şi desfiinţează comisie după comisie; acelaşi premier nu reuşeşte vreme de două luni să găsească un Ministru al Ȋnvăţământului cu probleme evidente şi, când în sfârşit revine la doamna Andronescu, aceasta îi protejează plagiatul de mai devreme; Monitorul Oficial e mutat la Guvern, ICR-ul – la Senat; Curtea Constituţională e atacată – neconstituţional – prin Ordonanţe de Urgenţă, atribuţiile i se restrâng, judecătorii sunt intimidaţi; Avocatul Poporului e schimba