Căldura verii, sper, a făcut ca-n trupul politicii noastre să se producă o mulţime de legături ciudate, încât o intuiţie sănătoasă nu le poate percepe. Nu vorbesc de raţiune.
Mai întâi, a fost această legătură între PNL şi PSD. O legătură acidă. Apoi, una bazică, fireşte, băloasă, a celor două partide cu PC. PC are o burtă imensă, în care încap toate lucrurile. E un fel de robot din lumea lui Jules Verne, care-nghite piatră, cărbune, rezerve naturale. Sau fabrică un fel de substanţă gelatinoasă, urât mirositoare, care ne va preface pe toţi în nişte pitici cu ţeste de oţel. Ca să mâncăm eter şi să răspundem la butoane. PSD, anacronic, a venit după un cancer cronic, cu o digestie reglată de o mulţime de reţete şi de hapuri tonice. PNL, un perpetuum mobile, combinat cu o formă de spectru, a rămas foarte slab şi îşi simte mereu stomacul lipit de şira spinării. Apoi stă rău cu organele udului. E o deficienţă neurovegetativă de la facere. Mă tem să nu fie doar o obsesie de natură psihiatrică. Liberalii vor mereu să fie şi mai bogaţi, şi mai liberi. Au o voinţă care-i dezechilibrează. Au ceva, totuşi, care poate să-i salveze. În ansamblu, legăturile interne ale partidelor sunt bolnăvicioase. Toate-s pe invers.
Dincolo, la fosta putere, organismele au fost prea bine hrănite. Instinctele acaparării, spun specialiştii, au fost atât de puternice, încât o crustă groasă le acoperă toate deficienţele de concepere. Umorile PDL-iştilor, înăuntru, au rămas proaspete şi limpezi. Cu mult mai limpezi decât ale baronilor. Baronii PSD suferă de o uşoară degenerescenţă. Par senili deja, graşi, cu ochii umezi. Bătrânii, foşti activişti, fac scut, atunci când privesc spre Băsescu, mereu cu cei tineri. În următorul mandat, vor fi mâncaţi de ei, de puii adoptaţi. În partid, funcţionează, cât de cât, şi legea carnivorilor. A fost mai puternică pe vremea lui Iliescu, lui Roman.
