Romania da astazi unul dintre cele mai importante examene din ultimii sai 23 de ani. Nici in 1996, nici in 2000 si nici chiar in 2004, tensiunea, nervii si sangele clasei politice si al societatii nu s-au apropiat mai periculos de paroxism.
Pe 29 iulie 2012 se scrie istorie intr-un moment care va deveni peste timp piatra de hotar pentru a judeca perioada dinainte si ce va fi urmat.
Pentru ca s-au acumulat atat de multe probleme, pentru o perioada mult prea mare de timp, fara ca nimic aproape sa fie decontat, astazi respiram aerul greu si fierbinte al verii cumva cu pistolul la tampla. Politicienii au impins lucrurile atat de departe, ca ar fi chiar bine daca ele s-ar sfarsi si de aceasta data in specificul nostru mioritic ancestral - un sarut scurt pe locul unde pana acum s-a tot scuipat. Istoria de dupa '89 nu inregistreaza aproape nicio exceptie de la regula.
Ambele tabere, fara nicio exceptie, si-au blocat toate caile de iesire si acum s-au trezit fata in fata in arena gladiatorilor, locul de unde predecesorii lor nu plecau decat in doua si numai doua moduri. Si, la fel ca in urma cu 2000 de ani, soarta razboinicilor din arena depinde tot de vuietul tribunei. Din fericire, tot este bine - atata timp cat inca poporului i se mai lasa dreptul de a-si decide viitorul.
Pentru ca am vazut de ce sunt in stare politicienii, daca ii lasam prea mult sa faca doar dupa capul lor, cuvantul pe care romanii il vor rosti in majoritatea lor ar trebui sa puna capat crizei. Daca nu se va intampla asa, daca din cine stie ce motiv neasteptat dar nu imprevizibil, dupa 29 iulie nu se alege intr-un fel sau altul, atunci viitorul Romaniei suna rau. Ba chiar foarte rau.
Scenariul cel mai crunt cu care am putea sa ne trezim pe cap dupa referendum va fi ca referendumul sa nu fie validat, din cauza ratarii pragului de 50% prezenta, d
