Despre sociopatie, deși oamenii încă folosesc termenul în jargonul cotidian, se vorbește sau se scrie din ce în ce mai puțin. Sociopatul este omul care nu empatizează cu semenii săi. Este un om singur, izolat. Explicaţia vine de la psihiatri!
Nu pentru că morbul ar fi dispărut, pentru că e mai prevalent decât niciodată. Nu pentru că ar fi tabu, pentru că tindem să fim din ce în ce mai dornici să dospim, în public, teme de budoar. Și nu pentru că ne-am pierde timpul, în fond și la urma urmei, că și-așa suntem dominați de gesturi obișnuite care ne consumă timpul, cum ar fi petrecutul interminabil la semafor, în trafic...
Sociopatul, produsul marilor orașe!
De ce sociopații pe care îi întâlnim zilnic pe scara blocului, la coadă la supermarket, la semafor, pe autostradă, la ședințele cu părinții etc, nu mai fac parte din discuțiile noastre? De ce am ajuns în situația de a-i ignora sau, mai rău, de a-i accepta, chit că ne fac viața amară? „Nu, vorbim mai puțin despre sociopatie pentru că întreținem, din ce în ce mai rar, relații cu societatea al cărei nume, dar și sens, ne eludează! Vechea întrebare a copilăriei mele de-o puneau bătrânii în drum spre casă, într-o duminică torida, la ieșirea de la biserică, anume - al cui ești tu?- sună, în megalopolis, stearpă. Aici suntem ai tuturor, și ai nimănui!”, te întristează Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru la clinica Mindcare, din Capitală.
Viața la bloc naște mici monștri!
Păi, să înțelegem că sociopatul lipsește aproape cu desavârșire din mediul rural!? „Da, există și acolo persoane agresive, există și acolo hoție înșelăciune și dramă. Pe de altă parte, organismul colectiv dă dovadă de o neobișnuită imunitate și pentru că are o anxietate a distrugerii, mic fiind, dă dovadă de zel în curățirea ființei sociale și expulzarea celei anti-sociale!”, explică psihoterapeutul.
Evident, pe undeva
