Tata, săracul, adesea îmi atrăgea atenţia: Eri, nu politiza! Deşi eu nu făceam decât să-mi exprim părerea despre una-alta, lucruri banale, de zi cu zi. De la tradiţionalul îndemn „nu încerca să te p….contra vântului”, până la „nu te lega la cap dacă nu te doare”, erau destule sfaturi prin care încerca să mă ţină departe de intemperiile vieţii. De la 90 încoace, dacă ar fi apucat vremurile astea, nici nu ştiu ce sfaturi ar mai fi putut să-mi dea! Când ai posibilitatea şi libertatea mai ales, de a-ţi spune păsul, de a te pronunţa asupra unei opinii, unei alegeri care e alegerea ta! O alegere pe care ţi-o asumi! Recunosc, nu am fost prea ascultătoare şi am continuat şi continui „să politizez!” Nu mi-e frică să recunosc dacă sunt nehotărâtă, dacă nu ştiu să aleg între da şi nu. Îmi place să merg după capul meu! Spre deosebire de cei care preferă să fie mânaţi de spiritul de turmă. Dacă îi întrebi de ce o iau spre dreapta sau de ce merg spre stânga, ei îţi vor răspunde că „de aia”, dar nu vor avea niciodată un argument. Se vor duce cu turma pentru că aşa li s-a spus, aşa li s-a indicat de „sus” . Cine sunt cei de sus? „Păi…ştii! Nu e bine să te p—contra vântului!”
Am înţeles. Vor mai trece câteva generaţii, poate, până când cei care au trăit sub „teroarea roşie” se vor dezvăţa să mai aştepte indicaţiile de sus, (sau… de afară), până când vor învăţa să-şi exprime părerea şi să meargă la vot. Dacă vor să meargă! Şi să stea acasă, dacă aşa vor. Dar să refuze să mai meargă ca oile sau să se ascundă, pentru că aşa le-a indicat cineva. Cu turma. Acasă ori la vot!
Tata, săracul, adesea îmi atrăgea atenţia: Eri, nu politiza! Deşi eu nu făceam decât să-mi exprim părerea despre una-alta, lucruri banale, de zi cu zi. De la tradiţionalul îndemn „nu încerca să te p….contra vântului”, până la „nu te lega la cap dacă nu te doare”, erau destule sfaturi prin car
